insidePR

Interviu cu Violeta-Loredana Pascal – Owner PRwave International –

Articol scris pe data de 15.09.2009

Contact:
Firma PRwave Internaţional, site: PRwave

blog personal: Loredana PRwave

Bună ziua!

Ne face o deosebită plăcere că aţi acceptat propunerea noastră și că v-aţi făcut timp pentru a ne răspunde câtorva întrebări. Dar…time is money, aşa că…

Să începem cu începutul…

InsidePR: De ce (ati ales) PR?

V-L. Pascal: Povestea-i lungă dar frumoasă. Încerc să o rezum spunând că am încercat să găsesc un domeniu care să mi se potrivească, în care să nu am parte de rutina obositoare din altele. Un domeniu în care privirea de ansamblu să fie utilizată, la fel ca şi atenţia la detaliu şi, mai ales, creativitatea. A fost o alegere conştientă. Liceul a fost unul teoretic, apoi facultatea a fost chiar una dedicată. După acest moment a început aventura – probabil cel mai important moment fiind lansarea PRwave şi a agenţiei PRwave INTERNATIONAL. Şi de-atunci pas cu pas progresez în fiecare zi, dovadă stând proiectele realizate pentru clienţi, dar şi lansările inedite în România: primul blog de PR, un director dedicat în exclusivitate PR-ului şi domeniilor conexe – PRwave Directory – cursul de PR pe care îl predau online etc.

Inside PR: Mulţi spun ca pentru a urma o cariera in PR, nu este nevoie de studii de specialitate. Oare de ce, din punctul dumneavoastră de vedere, nu contează să fi terminat o facultate de profil, pentru a deveni un PR-ist?

V-L. Pascal: Aici n-aş putea spune că sunt de acord cu afirmaţia că n-ai nevoie de studii în domeniu. O instituţie superioară de învăţământ, de la noi sau de afară, cu profesori bine pregătiţi şi care să cunoască – poate tocmai pentru că şi lucrează – bine domeniul ajută enorm. Sunt foarte multe elemente care e bine să fie sintetizate într-un cadru organizat. Sunt iarăşi foarte multe informaţii şi perspective ce pot fi deschise.

Remarc însă şi eu în jurul meu uşurinţa cu care lumea ori spune că a urmat o facultate de PR şi le ştie pe toate şi la fel şi uşurinţa celor ce nu au studii dar care consideră că nu e greu să faci relaţii publice. Am văzut numeroase cazuri în care neprofesionişti au reuşit să aducă prejudicii unor companii.

Fireşte că pot fi şi persoane care s-au orientat spre alte domenii de activitate şi ajung apoi în PR. Cunosc astfel de cazuri şi chiar sunt persoane care au reuşit să aibă rezultate importante. Sunt însă persoane care nu s-au mulţumit cu a face lucrurile după ureche, au învăţat permanent, au căutat informaţii şi şi-au pus mintea la contribuţie. Tot respectul pentru acestea.

Din păcate însă sunt, aşa cum spuneam, şi oameni care nu îşi fac bine treaba. Probabil că e adevărata vorba: orice pădure are uscăturile ei.

Cei care afirmă că nu ai nevoie de studii ca să ai o carieră în PR sunt poate dintre cei care vor să seteze o tendinţă. Pot de asemenea fi persoane care să spună că nu e nevoie de studii pentru că sunt de părere că nu primeşti totul pe tavă. Fireşte, trebuie să cauţi şi informaţii suplimentare – de fapt, în PR, trebuie să te perfecţionezi permanent -

Probabil că dezbaterea ar putea fi lungă şi cu siguranţă că totul ţine de cel care răspunde la o astfel de întrebare. Din experienţa mea din relaţiile cu clienţii şi din ceea ce văd la AcademiadeAfaceri.ro îmi dau seama că este necesar ca lucrurile să nu fie făcute după ureche şi să existe o pregătire a celui care spune că face PR.

Inside PR: Ce satisfacţii oferă o cariera in Relaţii Publice?

V-L. Pascal: Aici s-ar putea să fie mai potrivit un răspuns personal – pentru că fiecare om este diferit şi s-ar putea ca unii să aprecieze nişte lucruri, iar alţii cu totul altceva. Spun acest lucru întrucât libertatea de acţiune (nu trebuie să fii neapărat într-un loc în spatele biroului toată ziua) poate fi un avantaj pentru unii – cei care preferă să umble, să cunoască multă lume – însă să nu fie apreciată de cei care doresc să facă o muncă de birou (cu mai multă rutină şi mai puţină alergătură).
Probabil că a vedea rezultate în urma campaniilor implementate rămâne cea mai mare realizare a unui om de PR – atunci când ştii de unde ai pornit şi vezi unde ai ajuns, când tu eşti mulţumit şi la fel şi cei din jur -

Buuuun, acum ca ne-am încălzit…

Să intram în “miezul” Relațiilor Publice

Inside PR:Care ar fi principalele avantaje ale domeniului PR? Dar dezavantaje?

V-L. Pascal: Răspunsul la această întrebare trebuie să vină neapărat cu precizarea perspectivei. Din unghiul de vedere al clientului avantajele sunt însemnate – şi ţin firesc de legătura cu publicurile organizaţiei şi de comunicarea bună cu toate acestea. De partea specialistului probabil că altele sunt avantajele. Pentru mulţi faptul că nu ai parte de rutină în mod constant (da, trebuie să ai bazele de date de media la zi însă nu faci acest lucru toată ziua) e cel mai mare avantaj. Pentru unii faptul că au parte de multe întâlniri şi participă la evenimente. Pentru alţii satisfacţia de a vedea clientul mulţumit, strategiile având succes şi obiectivele atinse sunt cele mai mari recompense. Unii sunt fericiţi pentru că pot sprijini cu adevărat nişte cauze în care cred, pot face diferenţa. Pentru alţii… cine ştie. Toţi suntem diferiţi şi cu siguranţă că fiecare se bucură în mod diferit. Ca dezavantaj major aş putea aminti programul încărcat. După întâlnirile din timpul orelor normale de lucru urmează deseori ore după program pentru a le rezolva pe toate. Alţii, mai ales dacă sunt oameni de agenţie, vor aminti discrepanţa dintre clienţi şi aşteptările lor şi ceea ce ştie agenţia. Dacă un client nu este familiarizat cu ceea ce presupune PRul atunci este posibil ca el să aibă aşteptări nerealiste şi munca de clarificare este însemnată. Un alt dezavantaj ar fi, la fel de partea consultanţilor, că multe idei ale lor, chiar dacă poate sunt inedite, noi, cu potenţial – sunt refuzate. Activităţi făcute doar pe jumătate aduc rezultate mai puţine decât cele preconizate şi astfel se creează un întreg lanţ al slăbiciunilor.

Întotdeauna poate exista însă o balanţă – sunt o sumedenie de persoane, printre care cu bucurie pot spune că mă număr şi eu, care reuşesc să îmbine foarte bine viaţa de familie şi timpul liber cu cel acordat serviciului. Excesele nu prind bine nimănui.

Inside PR: Cum putem beneficia de avantaje?Ce este de făcut?

V-L. Pascal: Avem încă – din păcate – mari carenţe ce ţin de educarea clienţilor. Atât timp cât aceştia nu ştiu ce înseamnă PR cu siguranţă că se vor mai mulţumi cu servicii ori foarte scumpe şi deloc bune, ori oferite de persoane care nu fac tot ce se poate face, ocupându-se de o bucată ce le aduce lor bani etc.

Sunt multe situaţiile în care PRul poate face diferenţa – chiar îmi aduc aminte că am scris un articol pe tema aceasta cu ani în urmă, oferind şi exemple. Sunt la fel şi multe situaţiile în care o persoană sau o agenţie ajung să lucreze cu un client după ce acesta a avut parte de o colaborare deloc bună cu un neprofesionist. Şi totul începe prin educare, prezentare, creare de proceduri şi aşa mai departe.

Atât timp cât există deschidere de ambele părţi – client-agenţie – atunci toate lucrurile merg bine. Sunt nenumărate instrumente şi tehnici prin care obiective de comunicare şi relaţii publice pot fi atinse uşor. Trebuie evident selectate cele mai potrivite, cele ce se încadrează în buget şi sunt şanse mari ca rezultatele să fie peste aşteptări. Am descoperit la PRwave INTERNATIONAL, agenţia pe care o conduc, că atât timp cât păstrezi o atitudine profesionistă şi faci lucrurile mereu în mod profesionist, cât îţi respecţi cuvântul, îndeplineşti sarcinile şi se comunică (de ambele părţi) în mod eficient (se comunică, nu doar se vorbeşte) lucrurile pot merge extraordinar de bine şi se pot obţine rezultate minunate – şi afirm acest lucru în condiţiile în care avem clienţi din România (diverse oraşe) dar şi din alte ţări.

Inside PR: Pe lângă rolul PR-ului – care tine de imaginea, reputaţia organizaţiei, de menţinerea legăturii dintre organizaţie si public, se poate spune ca si PR-ul vinde? Daca da, in ce măsura?

V-L. Pascal: Aici intrăm pe teren minat. În mod normal, dacă ţinem cont de ceea ce reprezintă esenţa relaţiilor publice, PRul nu vinde. Din păcate însă sunt mulţi clienţi care astfel decid să asocieze lucrurile: dau atâţia bani – am nevoie de această creştere a cifrei de afaceri/de atâţia clienţi noi/de atâtea produse vândute.

Ajung iarăşi în zona educării clienţilor – şi a lipsurilor în această direcţie. Se poate explica clar care este diferenţa, ce poate face şi ce nu PRul, care sunt modalităţile de evaluare a PR-ului, chiar m-am bucurat să avem săptămâna aceasta un material pe acest subiect şi să se ajungă la un acord pe aceste elemente.

Mai sunt însă şi câte unii dornici să prindă cu orice preţ un client care nu corectează nicio impresie greşită a acestuia, care promit marea cu sarea – totul cu orice preţ. Ei se autoelimină însă şi ca atare în timp probabil că lucrurile vor merge spre mai bine şi în această direcţie.

Dacă ar fi să ofer o concluzie care să fie poate pe placul tuturor, ar trebui să fiu obiectivă şi să remarc faptul ca PRul vinde – însă indirect -

Inside PR: Care sunt primele lucruri pe care consideraţi ca trebuie sa le facă un om de PR intr-o situaţie de criza?

V-L. Pascal: Poate să sune amuzant ori ca o axiomă, dar primul lucru e clar: să nu se panicheze. Într-un asemenea moment este de dorit ca PRul să aibă deja stabilită din timp o procedură de acţiune în situaţii de criză. Trebuie să ştie pe cine trebuie să sune, pe cine poate conta şi ce măsuri trebuie să ia. Evident însă că în afara situaţiilor neprevăzute ce au fost prevăzute apar şi situaţii inedite ce nu au putut fi prevăzute – ca atare stăpânirea de sine şi reacţiile potrivite pot aduce beneficii companiei, iar lipsa lor poate dăuna organizaţiei.În consecinţă: să îşi păstreze calmul, să acţioneze cu grijă, să păstreze canalele de comunicare deschise, să se documenteze cu privire la situaţia reală (să nu ajungă să vorbească din auzite şi cu expresii „se pare” şi alte asemenea) şi apoi să încerce să gestioneze situaţia, să ofere un status al acţiunilor întreprinse, rezultate etc.

Inside PR:PR-istul si presa? Cum vedeţi relaţia dintre cei doi actori?

V-L. Pascal: Aş spune omul de PR, presa şi clienţii. De ce? Pentru că este foarte important şi ce doreşte clientul. Iar dacă el ţine cu tot dinadinsul să fie în presă atunci… trebuie să îi asiguri vizibilitate şi în media, încercând în acelaşi timp să incluzi şi alte tipuri de activităţi şi modalităţi de comunicare care să poată ajuta un client (poate mai mult decât nişte apariţii în media în anumite contexte) şi, poate, convinge în timp de eficienţa acestora.

Uneori pare că există o diferenţă ca de la cer la pământ între modul în care văd specialiştii în relaţii publice relaţia cu presa şi invers, modul în care jurnaliştii îi percep pe oamenii de PR. Oamenii din PR îşi dau seama că e important să le fie mediatizate acţiunile, evenimentele, rezultatele etc. Jurnaliştii consideră aşadar că ei au o putere mai mare, pentru că de fapt ei au subiecte de ştiri – nu depind de PRişti, mai ales că totuşi omul de PR îţi oferă datele oficiale, pe când un om din interior devine „sursă ce ne-a declarat”. Oamenii de PR consideră că jurnaliştii au nevoie de ei pentru a avea conţinut, ceilalţi nu. Şi lista poate continua – mai ales că pe acest subiect s-au scris multe şi de către reprezentanţi din ambele categorii.

Eu încerc să nu văd oamenii de presă şi oamenii de PR ca fiind în competiţie şi nici ca fiind unii superiori altora. Am auzit câţiva jurnalişti care spuneau că e uşor să faci PR, că scrii acolo un comunicat – două, mergi la evenimente şi asta e tot. Şi unii au ales să devină PRi – pe acest principiu – iar odată aflaţi în această ipostază au văzut şi ce înseamnă strategie, gândirea de acţiuni, planificarea mesajelor care să fie redate în comunicate şi alte cele. Şi dintre ei au recunoscut că nu e deloc aşa de uşor precum părea. Am avut şi cursanţi la cursul de PR pentru afaceri pe care îl predau la AcademiadeAfaceri.ro (despre care s-a amintit şi aici pe InsidePR), persoane care au recunoscut că aparenţele pot fi înşelătoare. Încă o dată importante sunt atitudinea (ca jurnalist să nu mergi doar la evenimentele de la care ştii că e posibil să primeşti pachete consistente – parfumuri etc. – ci şi la evenimente ce pot avea subiecte interesante şi pot promova oameni interesanţi care poate nu au bugetele unor mărci recunoscute, iar ca PR nu trebuie să consideri că presa trebuie să îţi stea la picioare pentru că tu, doar tu ai acele informaţii pe baza cărora jurnaliştii îşi pot face treaba), deschiderea (de ambele părţi) şi comunicarea.

Poate că în această perioadă în care se pune accent foarte mare pe comunicarea cât mai directă cu clienţii/consumatorii (prin social media, evenimente etc.) nu se mai axează lumea atât de mult doar pe segmentul presă.

Inside PR:Odată cu intrarea României in Uniunea Europeana, s-a simţit o schimbare si in domeniul PR? In ce fel?

V-L. Pascal: Îmi aduc aminte că înainte de 2007 am strâns la PRwave mai multe materiale în care specialişti din diverse agenţii au vorbit pe acest subiect (oferisem câtev întrebări pe baza cărira s-a răspuns ori s-au scris articole). Atitudinea era pozitivă: ideea era că multe companii din afară vor veni la noi în ţară şi vor căuta servicii de PR, ceea ce urma să aducă inclusiv câştiguri mai mari agenţiilor. Alţii aminteau faptul că va trebui ca serviciile furnizate să fie de calitate – şi se gândeau că neprofesioniştii nu vor rezista (s-a constatat între timp că unii au rezistat foarte bine şi că au apărut şi alţii între timp). Unii aminteau de un boom pe care urma să îl cunoască segmentul de CSR. Şi păreri au mai fost.

Ceea ce s-a întâmplat a fost că într-adevăr au venit clienţi din afară – ca atare o previziune s-a adeverit. Apoi clienţii de aici au început să ceară mai mult – văzând ce se poate obţine. Odată cu intrarea în Uniunea Europeană a fost şi este însă mai uşor şi să se furnizeze servicii de comunicare şi PR din România pentru clienţi din alte ţări (desigur pe anumite segmente). Şi aşa cum aminteam şi noi am avut clienţi din alte ţări.

Nu aş putea spune totuşi că s-a simţit o schimbare extrem de puternică. A fost o evoluţie firească (acolo unde vorbim despre o evoluţie) şi schimbări mai mici, care însă influenţează uneori aspecte curente ale muncii oamenilor de PR.

Inside PR: PR traditional vs.PR online – care consideraţi că este câştigătorul? De ce?

V-L. Pascal: Cred că ambele tipuri de PR sunt utile companiilor de orice dimensiuni. Nu mă gândesc la cele două tipuri ca fiind într-o competiţie. Le văd completându-se pentru a reuşi să ajute clienţii să îşi atingă obiectivele. Constat că sunt într-adevăr din ce în ce mai multe companii ce încep să ia în calcul şi PRul online. Remarc în acelaşi timp că nu au unele cunoştinţe elementare şi de aceea ajung să piardă. La fel am văzut că sunt şi oameni din agenţii care nu ştiu foarte multe despre PRul online şi în consecinţă nu îl recomandă clienţilor, nu îl includ în strategii şi campanii. E drept că se poate ca în funcţie de buget, tipul de campanie, context etc. într-un anumit moment sau strategie să predomine un tip de PR. Evident, ca în orice aspect ce ţine de relaţiile publice, totul trebuie să fie adaptat situaţiei, momentului, clientului.

La final…

Inside PR: Cum catalogaţi PR-istul ideal? Pregătire, calităti morale…

V-L. Pascal: Ştiţi cum se spune: idealul nu există. Mă uitam acum pe un articol pe care l-am scris mai demult, dar cu aceeaşi temă. Cred că ar trebui să ţinem cont că este de dorit ca omul de PR să fie integru, să aibă etică şi principii cărora să le fie fidel (da, chiar şi atunci când îi este greu, când poate pierde bani sau faimă etc.). Ar trebui apoi să fie o persoană care să ştie să comunice (nu doar să vorbească) foarte bine: cu colegii, cu clienţii, partenerii etc. Ar trebui să fie sociabil – deşi e drept că o muncă la birou te mai scuteşte de interacţiunea cu ceilalţi. Ar trebui să nu se teamă de nou, de a face lucruri pe care nu le-a mai făcut. Ar fi cazul, de asemenea, să ştie foarte bine ce înseamnă PRul şi să nu se arunce cu capul înainte spunând că este marele specialist – ci să dovedească acest lucru. Ar trebui să fie inventiv, să găsească rapid soluţii (inedite) la problemele apărute. Şi ar mai trebui să îl scoată pe „ nu se poate” din vocabular. Şi ar mai fi câte ceva – dar voi aminti doar că ar trebui să fie diplomat – pentru a avea succes.

În final însă totul depinde de ceea ce caută un şef dintr-o companie şi, respectiv, o agenţie. Dacă au nevoie de o persoană care să acorde atenţie oricărui detaliu atunci acelea care sunt minuţioase vor fi avantajate. Dacă vor căuta oameni care să ştie să vorbească în public, să fi avut experienţă în lucrul cu clienţii, aceia vor avea mai multe şanse de a se angaja.

Aşa cum le urez eu tuturor prietenilor şi de asemenea şi cursanţilor mei, ideal este să fii omul potrivit, la locul potrivit în momentul potrivit.

Asta a fost tot! Vă mulţumesc pentru colaborare şi, în încheiere, vă rog să adresaţi câteva cuvinte viitorilor PR-isti şi tuturor celor care doresc o cariera in acest domeniu.

Întâi o să îi rog ca atunci când aleg să se îndrepte spre PR să încerce să se documenteze puţin, să afle ce înseamnă şi să încerce să îşi dea seama dacă li s-ar potrivi. Da, e de ceva vreme un soi de tendinţă să lucrezi în PR – şi ca tot ce e la modă atrage. Însă nu uitaţi că pentru a avea succes trebuie totuşi să fie multe calităţi, abilităţi reunite. Apoi le doresc să aibă succes, să facă mereu lucrurile cu pasiune, să îşi dorească să fie şi să ajungă să fie cei mai buni pe segmentul lor.